Diagnostic

De ce unii copii udă patul în timpul nopţii?

Enurezisul poate apărea ca urmare a unuia sau mai multor factori:

Incapacitatea de a se trezi din somn la semnalul de necesitate a golirii vezicii urinare.

Scăderea nivelului de vasopresină (hormon endogen) pe timpul nopţii, ceea ce duce la producerea unei cantităţi prea mari de urină peste noapte, cantitate pe care vezica urinară a copilului nu o poate ţine.

Vezica urinară hiperactivă: aceasta se manifestă prin dorinţa de golire a vezicii urinare înainte de a fi complet plină - de multe ori copilul nu simte nici un avertisment .

Constipaţia: Scaunele neeliminate apasă asupra vezicii urinare, reducând astfel capacitatea sa şi afectând capacitatea vezicii de a stoca urină peste noapte.
Infecţia de tract urinar ( ITU ): infecția poate provoca iritarea vezicii , generând nevoia de a fi golită mai frecvent.

Anxietatea și stresul: Acestea sunt adesea cauza pentru " Enurezisul secundar ", care apare după ce copilul a avut o perioadă lungă fără să ude patul (cel puțin 6 luni).
Dimensiuni mici ale vezicii urinare : O vezică de dimensiuni mici nu va avea capacitatea de a stoca urina pentru o perioadă de somn de 10-12 ore a copilului.

Tendința de a uda pe timp de noapte poate fi moștenită: ştim, de exemplu, că dacă unul dintre părinți a suferit de Enurezis în copilărie, atunci există un risc de aproximativ 40% mai mare ca şi copii săi să prezinte acestă afecţiune, de asemenea, riscul poate crește în cazul în care ambii părinţi au avut această afecţiune (Enurezisul) în copilărie.

Este foarte important să ne amintim că Enurezisul nu este din vina copilului și că certarea sau pedepsirea lui pentru acest lucru îl poate face să se simtă anxios sau rușinat. Există o cateva opţiuni care îl pot ajuta pe copilul dumneavoastră să depăşească Enurezisul.

Dacă aveți nelămuriri sau întrebări după ce ați citit informațiile de mai sus, vă recomandăm să vizitați medicul de familie sau medicul specialist pediatru/NPI pentru a primi informaţii suplimentare.

Ajută-ţi copilul!

În cazul în care copilul dumneavoastră începe să ude patul după ce a avut o perioadă uscată mai mare de 6 luni, ar trebui să cereţi sfatul medicului dumneavoastră. În cazul în care copilul dumneavoastră a udat mereu patul, există o serie de lucruri pe care le puteţi face pentru a încerca să îmbunătăţiţi situaţia:

Bauturile

Asiguraţi-vă că, copilul bea suficiente lichide în timpul zilei, acest lucru nu numai că va ajuta la reducerea riscului de constipaţie, dar va ajuta de asemenea şi la îmbunătățirea capacității vezicii urinare .

  • Asiguraţi-vă că copilul dumneavoastră bea de cel puţin de 6 ori pe zi băuturi pe bază de apă – din care 3 sunt băute la școală – a se vedea graficul NICE cu recomandări ce privesc consumul de lichide.
  • Ultimul pahar de lichid dintr-o zi ar trebui să fie cu cel puţin o oră înainte de culcare.
  • A fost sugerat că băuturile care conţin cofeină (cum ar fi ceai, cafea, cola, etc.) pot contribui la apariţia enurezisului. Cu toate acestea, legătura cu cofeina este neclară şi nu pare să afecteze toate persoanele la fel. Unii copii constată că şi alte băuturi îi fac să meargă la toaletă mai des. Prin urmare, ar putea fi util să ţineţi cont de ceea ce copilul dumneavoastră bea şi să comparaţi cu cantitatea de urină eliminată involuntar noaptea. În cazul în care anumite băuturi îi fac să urineză mai mult in pat, atunci ar fi o idee bună să nu mai bea aceste băuturi seara înainte de culcare!

Toaleta

  • Asigurați-vă că, pe tot parcursul zilei, copilul merge la toaletă în mod regulat pentru a-şi goli vezica.
  • verificaţi dacă are scaune regulate (nu este constipat).
  • Încurajaţi copiii să mearga la toaletă nu numai înainte de a merge la culcare, ci şi înainte de a stinge lumina, pentru a dormi, în cazul în care copilul dumneavoastră citeşte sau se uită la TV în pat.
  • Asiguraţi-le un acces uşor la toaletă în timpul nopţii sau lăsati o oliţă în dormitor lor.

Recompense

  • Este important să ne amintim că Enurezisul nu este vina copilului și nu face voit acest lucru.
  • Cu toate acestea mulţi copii simt nevoia de a fi încurajaţi să depaşească această situaţie, iar utilizarea de diagrame sau autocolante este considerată ca fiind de ajutor în aceste circumstanţe.
  • Graficele, stickerele trebuie să fie utilizate pentru a recompensa un numai comportamente realizabile - de exemplu, creșterea volumului de băuturi consumate într-o zi sau golirea vezicii la toaletă înainte de culcare.
  • Recompensele NU trebuie utilizate doar pentru realizări cum ar fi: păstrarea unui pat uscat.

Dacă aveţi nelămuriri sau întrebări după ce aţi citit informațiile de mai sus, vă recomandăm să vizitaţi medicul de familie sau medicul specialist pediatru/NPI pentru a primi informaţii suplimentare.

Căutând ajutor suplimentar

În cazul în care măsurile de mai sus nu duc la nicio îmbunătățire, puteți solicita mai multe sfaturi de la profesioniştii din domeniul medical, cum ar fi medicul de familie sau medicul specialist pediatru/NPI.

Unele zone există clinici specializate în Enurezis care permit adresarea direct la medicul specialist, fără a consulta medicul de familie prima dată. Contactaţi profesioniştii din domeniul medical pentru a afla care sunt posibilităţile de ajutor și sprijin disponibile în zona dvs.

Alarmele

Ce tipuri de alarme sunt disponibile?

Există două tipuri principale de alarmă disponibile: - de pat (pad cu sonerie) şi alarma de corp (mini). Alarma de pat constă dintr-o saltea cu senzor care se montează pe pat sub lenjeria pe care copilul doarme . Senzorul saltelei este conectat la o boxă (va emite sunete), care este de obicei plasată la marginea patului. Alarma de corp este formată dintr-un senzor mai mic, care se montează în interiorul lenjeriei de corp a copilului şi este conectat la o mini-cutie de sunet, care se poziţionează pe pijamaua copilului la nivelul umerilor.

Cum functioneaza?

Principiul de funcţionare este următorul: atunci când copilul udă patul, senzorii declanșează alarma. Acest lucru ar trebui să trezeasca copilul. După trezire, copilul ar trebui să se dea jos din pat și să încerce să termine golirea vezicii urinare la toaletă, înainte de a schimba patul şi a reîncerca să adoarmă. Se restareză alarma, dacă se consideră necesar.

Copiii, evident, trebuie să aibă un anumit nivel de înțelegere și motivație pentru a accepta tratamentul cu alarma, iar în cele mai multe cazuri vor avea la început nevoie de ajutor și sprijin din partea membrilor familiei. Din acest motiv, alarma este în general folosită de copiii cu vârsta de peste 7 ani.

Cat dureaza tratamentul ?

NICE recomandă evaluarea tratamentului cu alarmă dacă nopţile ude nu au dispărut complet după 3 luni de tratament. Tratamentul cu alarmă poate fi continuat mai mult timp dacă se observă o îmbunătățire a situaţiei și copilul, tânărul, părinții sau alte persone în grija cărora se află copilul, sunt motivaţi pentru a continua. În cazul în care, după 6 săptămâni, de exemplu, copilul nu răspunde deloc la tratamentul cu alarmă, acesta trebuie întrerupt. Acest tratament poate fi reintrodus la o dată ulterioară, când copilul ar putea fi mult mai receptiv.

Cum stim daca tratamentul cu alarma functioneaza?

Semnele progresului pot să apară încet, primul fiind trezirea de unul singur a copilul de către sunetul alarmei. Apoi, în perioada următoare de timp, copilul se trezeşte mai repede, mai uşor la sunetul alarmei, pierderile de urină în pat vor fi sub forma unor mici “pete”, copilul reuşind să elimine la toaletă tot mai multă urină. În cele din urmă copilul va începe să aibă nopți complet uscate. În cazul în care copilul a păstrat patul uscat pentru 14 nopţi consecutive, tratamentul cu alarmă poate fi întrerupt şi copilul va fi supravegheat pentru următoarele săptămâni. Dacă reapar nopţi ude, atunci tratamentul cu alarmă poate fi reintrodus .

Dacă aveți nelămuriri sau întrebări după ce ați citit informațiile de mai sus, vă recomandăm să vizitați medicul de familie sau medicul specialist pediatru pentru a primi informaţii suplimentare.

Tratamentul medicamentos

Medicaţia antidiuretică

Aceste medicamente ajută la scăderea cantităţii de urină produsă pe timpul nopţii, datorită acţiunii similare cu a hormonului endogen - vasopresina, care este produs în mod natural de către organism. Se asigură astfel producerea unei cantităţi mai mici de urină pe timpul nopții, reducând riscul de Enurezis.

Tratamentul cu medicamente antidiuretice poate fi prescris copiilor de la vârstă de 5 ani. Acesta este inițial recomandat pentru o perioadă de până la 3 luni. Tratamentul poate fi continuat dacă simptomatologia revine şi copilul udă din nou patul timp de o săptămână, fără medicaţie.

Există efecte secundare?

Este important să existe un echilibru între aportul zilnic de lichide (băuturi) și cantitatea de urină eliminată într-o zi, asigurându-se astfel că doza de medicament recomandată este corectă dar şi aportul zilnic de lichide este adecvat.

În cazul în care tratamentul medicamentos este administrat corect, respectând recomandările medicului, iar aportul de lichide este limitat, în special în jurul orei de culcare asa cum aţi fost sfătuiţi, reacțiile adverse sunt rare. Ocazional, copiii care nu-şi limitează aportul de lichide după ce au luat medicaţia antidiuretică se pot plânge de dureri de cap sau dureri de burtă.

Prospectul cu informaţiile despre produs, prezent în fiecare cutie, trebuie citit cu atenţie de fiecare persoană căreia i s-a recomandat tratamentul cu respectivul produs.

Medicația relaxanată a vezicii urinare

Acest tip de terapie medicamentoasă acţionează asupra musculaturii vezicii urinare producând relaxarea acesteia, crescând astfel capacitatea de stocare a vezicii urinare, reducând imperiozitatea şi frecvenţa urinării. Se poate administra copiilor de peste 5 ani care prezintă Enurezis Primar Nocturn.

Tratamentul este de obicei recomandat pentru o perioadă de aproximativ 3 luni, după această perioadă, doza poate fi redusă treptat, la ameliorarea simptomelor.

Există efecte secundare ?

Medicamentele relaxante ale vezicii pot afecta în aceeaşi măsură şi alte părţi ale corpului. Acest lucru poate duce la apariţia unor efecte secundare, cum ar fi uscăciunea gurii şi a ochilor, constipaţie, dureri abdominale.

Prospectul cu informaţiile despre produs, prezent în fiecare cutie, trebuie citit cu atenţie de fiecare persoană căreia i s-a recomandat tratamentul cu respectivul produs.

Dacă aveți nelămuriri sau întrebări după ce aţi citit informațiile de mai sus, vă recomandăm să vizitați medicul de familie sau medicul specialist pediatru/NPI pentru a primi informaţii suplimentare.